Mărțișorul, sărbătorit anual la 1 martie, marchează simbolic începutul primăverii și reînnoirea naturii. Obiceiul este răspândit în România și Republica Moldova și a fost recunoscut în 2017 de UNESCO ca element al patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Semnificația șnurului alb-roșu
Elementul central al mărțișorului este șnurul împletit din două fire: alb și roșu. Albul este asociat cu puritatea, lumina și începutul, iar roșul simbolizează viața, energia, iubirea și forța vitală. Împletirea lor sugerează unitatea contrariilor – iarnă și primăvară, frig și căldură, moarte și renaștere – și echilibrul ciclurilor naturale.
În tradiția populară, mărțișorul era purtat la gât sau la mână pentru a aduce noroc, sănătate și protecție.
Origini și fundal mitologic
Obiceiul are origini precreștine, legate de practici agrare și de cultul reînvierii naturii. În mitologia populară românească apare figura Baba Dochia, asociată cu schimbările capricioase ale vremii de la începutul lunii martie. Zilele dintre 1 și 9 martie, cunoscute drept „Babele”, sunt alese simbolic pentru a prefigura norocul sau dispoziția din anul respectiv.
Cum se oferă și cât se poartă
Tradițional, mărțișorul este oferit femeilor și fetelor de către bărbați, ca gest de apreciere și urare de bine. În unele regiuni, obiceiul este reciproc, iar copiii oferă mărțișoare colegilor și profesorilor.
Se poartă, de regulă, până la apariția primilor pomi înfloriți sau până la sfârșitul lunii martie, apoi șnurul este legat de ramura unui pom fructifer, pentru rod bogat și prosperitate.
Forme și simboluri
Inițial, mărțișorul era un șnur simplu cu o monedă sau un talisman. Astăzi poate lua forma unor bijuterii miniaturale, figurine sau simboluri precum trifoiul, coșarul, potcoava ori inimioara, asociate cu norocul, protecția și iubirea.
Dincolo de diversitatea formelor actuale, mărțișorul rămâne un simbol al începutului, speranței și reînnoirii.
