România, blocată între două opțiuni: „criza măgarului lui Buridan” nu e metaforă, este actuala politică economică

Îl urmăresc de ceva vreme pentru postările pe LinkedIn și aparițiile în emisiunile de la TVR, pe unul dintre vocile tot mai clare, poate incomode, dar realiste totodată din spațiul economic românesc, pe prof. dr. Dragoș Huru, directorul Departamentului de Economie și Politici Economice din cadrul Academiei de Studii Economice din București care reușește să aducă în dezbaterea publică nu doar cifre, ci sens.

Profesor și analist atent la mecanismele profunde ale economiei, prof. dr. Dragoș Huru se distinge prin rigoare și prin capacitatea de a vedea dincolo de ceea ce specialiștii actualei guvernări nu vor să vadă sau nu pot să vadă!

Ultima sa postare, „Criza măgarului lui Buridan în economia României”, disponibilă pe LinkedIn (AICI), nu este doar o reflecție teoretică, ci un diagnostic lucid al prezentului. Printr-o metaforă clasică, reinterpretată cu finețe, autorul expune blocajul decizional care macină politica economică autohtonă. Articolul de față pornește tocmai de la această analiză, care merită citită integral pentru profunzimea și actualitatea ei.

O economie care ezită să aleagă, care „recunoaște”, dar nu schimbă

Economia României pare să fi ajuns într-un punct de paralizie strategică. Nu pentru că nu ar exista soluții, ci pentru că decidenții oscilează între ele fără să le asume cu adevărat. Exact ca în paradoxul „măgarului lui Buridan”, animalul care moare de foame între două opțiuni egale, statul român riscă să-și consume șansele de dezvoltare blocat între austeritate și investiții, între reformă și conservare.

Aceasta este ideea centrală desprinsă din analiza profesorului Dragoș Huru: România nu suferă doar de dezechilibre macroeconomice, ci de o indecizie sistemică.

Demn de remarcat este faptul că România traversează în prezent o perioadă de ajustare fără transformare reală. Statul pare să-și recunoască problemele, deficit, risipă bugetară, ineficiență dar nu reușește să le corecteze structural, sau, am putea spune, fără teama de a greși, nu vrea să le corecteze în mod real.

Această „penitență economică” nu ține loc de politică publică. Ajustările fiscale sau tăierile de cheltuieli devin simple reacții de moment, nu parte a unei strategii coerente, așa cum ar fi normal. În lipsa unei direcții clare, consolidarea fiscală riscă să fie doar un exercițiu contabil.

Falsa dilemă: austeritate sau dezvoltare?

Analiza, inspirată din ideea „măgarului lui Buridan” scoate în evidență o capcană majoră: România se comportă ca și cum ar trebui să aleagă între stabilitate fiscală și creștere economică.

În realitate, dilema este falsă.

Austeritatea fără viziune de schimbare și transformare poate frâna economia și adânci dezechilibrele, în timp ce cheltuielile publice fără eficiență alimentează deficitul și inflația. Între aceste două extreme, statul ezită iar această ezitare devine, paradoxal, cea mai costisitoare opțiune.

Nu doar pentru stat, ci pentru noi toți.

Criza reală: nu doar economică, ci și de decizie

Discursul public vorbește frecvent despre „criză economică”. Însă problema de fond este una de guvernanță și decizie.

România dispune de resurse, inclusiv fonduri europene consistente, dar nu reușește să le transforme în proiecte coerente și productive. Majoritatea acestor proiecte nu și-au atins cu adevărat scopul și nu au adus plus-valoare. Nimeni nu a analizat ce s-a întâmplat cu respectivele proiecte după ce au fost implementate.

În același timp, incertitudinea politică și lipsa de predictibilitate afectează încrederea investitorilor și cresc costurile de finanțare.

Cu alte cuvinte: nu lipsesc soluțiile, ci asumarea lor. Economia nu reacționează mecanic la politici, ci în funcție de încredere și așteptări.

Într-un climat de incertitudine, consumatorii devin prudenți, investitorii amână decizii, iar statul reacționează defensiv. Se creează astfel un cerc vicios: lipsa de decizie generează prudență, iar prudența perpetuează lipsa de decizie.

Exact logica „măgarului lui Buridan”.

Ce ar însemna, concret, o alegere?

În accepțiunea profesorului Dragoș Huru ieșirea din această paralizie nu ține de o soluție miraculoasă, ci de asumarea unor direcții clare:

• investiții strategice în educație, infrastructură și sănătate
• prioritizarea cheltuielilor publice cu impact real
• reforme structurale ale pieței muncii și sistemului fiscal
• valorificarea fondurilor europene ca motor de dezvoltare

Mai ales, este nevoie de coerență și continuitate, două lucruri rare și care lipsesc cu desăvârșire în politica economică românească.

Astfel, „Criza măgarului lui Buridan” nu este doar o metaforă elegantă, ci o radiografie dură a economiei românești. Iar meritul profesorului Dragoș Huru este că reușește să o transforme într-un instrument de înțelegere publică.

România nu va eșua neapărat din cauza unor politici profund greșite, ci din cauza ezitării între mai multe opțiuni corecte. Iar într-o economie competitivă, indecizia nu este neutră. Este o alegere – una care costă.

Întrebarea nu mai este dacă există soluții.
Întrebarea este: când va avea România curajul să aleagă una?

Dar, am completa noi, va lua România decizia corectă? Pot cei de la conducerea Guvernului să ia decizii corecte și transparente, dincolo de propriile interesele de grup?