Galați: Salariile restante ale siderurgiștilor gălățeni au fost plătite doar parțial în Săptămâna Patimilor

Într-o perioadă în care liniștea și speranța ar trebui să definească Paștele, mii de familii din Galați trăiesc o realitate dură, apăsătoare, în care fiecare leu venit prea târziu înseamnă datorii, umilință și nesiguranță.

Abia în seara zilei de 8 aprilie, după luni întregi de așteptare și tensiuni crescânde, cei aproape 3.000 de siderurgiști de la Liberty Galați și Liberty Tubular Products Galați și-au primit, în sfârșit, o parte din salariile restante. Nu datorită unui mecanism funcțional, ci după ce reprezentanții lor au ajuns în punctul critic de a trimite, după cum ne-au relatat sursele, inclusiv fizic pontajele la București, pe 2 aprilie, un gest disperat, într-un sistem care pare să fi uitat complet de oameni.

Promisiuni reduse la tăcere

Deși inițial se anunțase plata salariilor restante pe șase luni, realitatea din conturi a fost mult mai crudă: doar patru luni acoperite, noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie. Martie și aprilie rămân în continuare neplătite, iar oamenii sunt lăsați să își ducă mai departe povara incertitudinii.

Mai mult, aceste plăți reprezintă doar 75% din salariu, întrucât angajații se află în șomaj tehnic. Banii provin din Fondul de Garantare, calculați la nivelul salariului mediu pe economie, nu la veniturile reale ale siderurgiștilor. Practic, muncitorii sunt obligați să supraviețuiască cu mai puțin, într-un moment în care costurile vieții cresc constant.

Ultima dată când acești oameni au primit bani a fost în decembrie 2025, pentru lunile septembrie și octombrie. De atunci, viața lor a fost suspendată între promisiuni și realitate.

Facturi, datorii și supraviețuire. Oțelul românesc, la mezat

În timp ce salariile întârziau, facturile nu au făcut-o. Restanțele Combinatului către Electrica au fost achitate nu din stabilitate economică, ci din ceea ce compania a reușit să mai vândă, bucățică cu bucățică, dintr-un colos industrial aflat în declin.

Situația devine și mai sumbră privind viitorul combinatului. Prețul estimat de vânzare a scăzut dramatic, de la 700 de milioane de euro la aproximativ 410 milioane, o prăbușire de 40% care reflectă degradarea accelerată a activelor și lipsa de încredere a pieței.

Din cele cinci firme mari care au cumpărat caietele de sarcini la prima licitație, niciuna nu s-a prezentat la licitație, iar termenul pentru a doua licitație nici măcar nu a fost stabilit.

Scenariul cel mai dur devine din ce în ce mai probabil: dacă nu apare un cumpărător, statul ar putea prelua combinatul doar pentru a-l împinge spre faliment. Iar asta ar însemna nu doar pierderea a 3.000 de locuri de muncă, ci și dezmembrarea unei industrii, vânzarea „pe bucăți” a ceea ce a mai rămas.

Bucurie cu gust amar

Pentru mulți siderurgiști, banii primiți în aceste zile nu înseamnă liniște, ci doar o gură de aer. Sunt bani care merg direct către datorii, restanțe, rate, supraviețuire.

În Săptămâna Patimilor, în loc de speranță, acești oameni trăiesc propria lor Golgotă economică. Iar „bucuria” primirii salariilor nu este decât o iluzie temporară, într-un sistem care întârzie, promite și, în final, livrează prea puțin și prea târziu.

Dincolo de cifre și procente, rămâne o întrebare dureroasă: cât mai poate rezista o comunitate întreagă ținută artificial în viață?