Statul – control total asupra Companiei Naționale Aeroporturi București ? (Partea a III-a)
Companiile de stat: sinecuri politice în dauna transparenței și a populației?
Când listarea Companiei Naționale Aeroporturi București a fost blocată, explicațiile oficiale au fost vagi, tehnice și contradictorii. În Partea I a acestei investigații, Cronicile Dunării au arătat că, dincolo de discursul despre prudență și „moment nepotrivit”, statul român nu a dorit, în realitate, deschiderea companiei către piața de capital. În Partea a II-a, am documentat cum toate propunerile de reformă corporativă ale Fondului Proprietatea au fost respinse, în timp ce indemnizațiile Consiliului de Administrație au fost dublate, într-un context în care Guvernul cerea populației sacrificii și invoca austeritatea.
Abia acum, în Partea a III-a, tabloul se completează. Pentru că blocarea listării și refuzul reformelor nu au fost episoade separate, ci pași intermediari într-o decizie luată cu mult înainte și ținută departe de ochii publicului: eliminarea Fondului Proprietatea din acționariatul CNAB și preluarea controlului total de către stat.
17 noiembrie 2025 – ziua în care totul a început
Punctul de plecare nu este o ședință publică și nici o declarație politică, ci un document intern. Pe 17 noiembrie 2025, în interiorul CNAB circulă Nota nr. DF/1249, document care vorbește, pentru prima dată explicit, despre răscumpărarea pachetului minoritar de 20% deținut de Fondul Proprietatea. Propune mandatarea conducerii executive pentru demararea tranzacției și inițierea procedurilor de achiziție a serviciilor de consultanță financiară și juridică necesare evaluării și negocierii.
Această notă apare cu zile bune înainte de Adunările Generale din 27 noiembrie și 2 decembrie 2025, înainte ca listarea să fie oficial îngropată. Cu alte cuvinte, în timp ce în AGA statul respingea propunerile de transparență ale Fondului Proprietatea, decizia de a-l elimina din acționariat era deja schițată pe hârtie.
De ce au fost respinse propunerile FP
Privite retroactiv, voturile din noiembrie și decembrie 2025 nu mai par simple dispute între un acționar majoritar și unul minoritar. Fondul Proprietatea propusese reluarea selecției unui auditor cu experiență în piețele de capital, reguli mai clare de funcționare a Consiliului de Administrație și politici de raportare publică, menite să pregătească o eventuală listare.
Fondul Proprietatea propusese inclusiv o limitare a remunerației membrilor CA la 19.885 de lei brut pe lună, o sumă calculată în funcție de dimensiunea companiei și de practicile de piață, după cum relatau la acea dată atât agențiile de știri cât și majoritatea publicațiilor de profil economic din România.
Toate acestea se întâmplau după ce Fondul Proprietatea votase anterior, pe 26 mai 2025, împotriva majorării indemnizațiilor membrilor Consiliului de Administrație la 69.840 lei brut/lună/membru! Mai mult, FP și-a anunțat public și intenția de a vota inclusiv împotriva propunerii de reducere a acestei remunerații la 46.560 lei!
Răspunsul statului, prin reprezentanții Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a fost tranșant. Toate aceste propuneri au fost respinse, iar în locul lor a fost aprobată o indemnizație de 46.560 de lei brut lunar pentru fiecare membru al Consiliului de Administrație.
Această opoziție reflectă poziția FP de principiu față de discreționarismul politic și remunerațiile excesive aprobate în cadrul companiilor de stat. Fondul Proprietatea a vorbit public despre discreționarism politizat și despre lipsă de responsabilitate față de acționarii minoritari. Nota din 17 noiembrie vine să confirme această atitudine a statului și schimbă cheia de lectură: reformele deveniseră inutile într-o companie din care acționarul incomod urma să fie scos.
9 ianuarie 2026 – ziua decisivă la AGA
Pe 5 decembrie 2025, Fondul Proprietatea primește confirmarea oficială. Convocatorul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (AGEA) din CNAB, publicat la Bursa de Valori București, anunță că în ianuarie 2026 va fi supusă votului intenția de răscumpărare a pachetului său de acțiuni. Fondul precizează public că nu a fost consultat în prealabil, deși tranzacția vizează cea mai importantă deținere din portofoliul său.
Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea, a votat împotrivă, dar vocea sa nu a contat. În acea zi, decizia nu a fost doar un vot pe hârtie a fost consemnarea formală a unei strategii de ani de zile: eliminarea acționarului independent și preluarea controlului total.
Titlul articolului din Mediafax, articol publicat pe 9 ianuarie 2026, vine să susțină și el în parte analiza noastră spune și totul despre acest subiect: „Statul a aprobat „renaționalizarea” Companiei Naționale Aeroporturi București, prin avizarea intenției de a cumpăra pachetul minoritar de la Fondul Proprietatea”!
Într-o economie de piață, vorbim despre o naționalizare? Care sunt costurile statului? De unde vor veni banii pentru achizționarea pachetului de 20% de acțiuni deținute de Fondul Proprietatea la CNAB? Și întrebările pot continua.
Control total, transparență zero
Cum se pot ”traduce” aceste acțiuni ale statului prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii? Este clar că după finalizarea răscumpărării, CNAB devine o companie deținută sută la sută de stat. Dispare orice presiune reală pentru listare, pentru audit independent sau pentru raportare transparentă către public.
Fondul Proprietatea estimase că o listare ar fi putut aduce aproximativ 500 de milioane de euro pentru dezvoltarea aeroporturilor. Această perspectivă este abandonată fără dezbatere publică, în favoarea unui control politic complet și a unei lipse de transparență voite.
Privite împreună, cele trei episoade analizate de Cronicile Dunării, blocarea listării, menținerea indemnizațiilor uriașe din Consiliul de Administrație și răscumpărarea acțiunilor Fondului Proprietatea nu sunt întâmplări izolate. Ele descriu același mecanism, repetat în tăcere: statul vorbește despre transparență, dar o respinge când devine incomodă; invocă austeritatea pentru cetățeni, dar o ignoră în propriile structuri; elimină acționarii independenți pentru a guverna discreționar companii strategice.
Dar aceasta nu mai este doar o chestiune de guvernanță corporativă! Este o problemă de moralitate publică și de încredere. Pentru că, în final, costul acestui control total nu este plătit de stat, ci de cetățeni.
Și CNAB este doar un prim exemplu despre ceea ce înseamnă guvernață corporativă și transparență!
