Pentru cel puțin două motive, dacă nu, chiar trei, vineri 12 iunie a.c.,m-am hotărât să-mi schimb programul zilei, să las totul baltă și să merg la teatru, pentru a viziona piesa „Pește și arsenic”, adaptare după „Patru la un prânz cu pește”, de Ritta Zimmer și Wolfgang Kohlhasse, în regia Danielei Antonescu.
Wathsapp-ul pe care l-am deschis la un moment dat, a fost cel care s-ar părea că mi-a oferit, primul motiv pentru care mi-am schimbat ordinea priorităților. Și anume, eleganta și îmbietoarea invitație, lansată de către directorul Liceului de Arte „Hariclea Darclée”, prof. dr. Gheorghe Antonescu:
-„Vă așteptăm la vizionarea piesei de teatru cu care, elevii liceului brăilean tocmai au câștigat o binemeritată Mențiune, la Olimpiada Națională de Arta Actorului, un proiect artistic deosebit, care a fost ulterior preluat și inclus în repertoriul Teatrului „Maria Filotti”.
-Foarte interesant ! – mi-am zis.
Un al doilea motiv, ce a cântărit foarte mult în alegerea petrecerii altfel decât îmi programasem pentru final de săptămână, a fost și faptul că la regia spectacolului de teatru, figura numele unei foarte dragi colege, profesor asociat al Liceului de Arte, la secția Teatru, respectiv, actrița Daniela Antonescu. Persoană, pentru care am avut dintotdeauna, o simpatie aparte, pentru zâmbetul acela atât de frumos și lipsit de falsitate, dar mai ales, pentru privirea caldă și directă. Astea, adăugându-se la talentul actoricesc al domniei sale, recunoscut și apreciat de toată lumea, deci și de mine.
Pentru Liceul de Arte „H. Darclée”, cooptarea la secțiunea Teatru, a actriței Daniela Antonescu, de la Teatrul de păpuși „Cărăbuș”, a fost un real câștig. Nu puțini au fost liceenii noștri, care o cunoșteau deja, din anii în care, de mânuță cu părinții sau bunicii, mergeau la piesele de teatru, de la „Cărăbuș”, unde, Daniela a jucat zeci de roluri. Dar a și regizat zeci de spectacole!
Iar acum, semna în aceeași calitate, de regizor, a unui spectacol de teatru realizat cu elevi ai liceului „Darclée”, unul dintre multe altele precum „Steaua fără nume”, Minunata pantofăreasă”, „Sânziana și Pepelea”, sau spectacolul în limba engleză „The Green Emperorˈs Realm”s.a.m.d.
Motivul numărul trei, a fost legat de locul în care se juca spectacolul, respectiv, în noua sală „Rally”, a Teatrului „Maria Filotti”.
Cât de impresionată am fost ! Asta pentru că, nu cu mult timp înainte, mai precis, pe 10 iunie, tocmai susținusem o conferință în cadrul „Zilelor „Darclée”, în care aminteam publicului despre celebra soprană „Hariclea Darclée”, născută la Brăila, acum 166 de ani și care în urmă cu 145 de ani, debutase pe scena Teatrului „Rally”, acum, Teatrul „Maria Filotti”.
Ce loc plin de încărcătură spirituală! Un loc în care, iată, peste atâția ani,își fac debutul în „arena artistico profesionistă”, 4 elevi ai Liceului de Arte Brăila, supravegheați îndeaproape, de regizoarea Daniela Antonescu,
Așadar, Sala Rally !…
La ora anunțată, m-am prezentat la Teatrul „M. Filotti” și spre bucuria mea am descoperit repede și sala Rally.
Trebuie să recunosc faptul că am rămas uimită de ingeniozitatea cu care un spațiu destinat decorurilor, s-a transformat într-o cochetă și primitoare sală de spectacole, cu tot ce trebuie – loc suficient pentru jocul actorilor, locuri pentru spectatori, plus vreo trei intrări – ieșiri, improvizate, necesare realizării dinamicii spectacolelor.
Nu lipseau nici elementele de butaforie, nici luminile, nici muzica.
Vai, ce frumos! Era exact ceea ce îmi doream – o atmosferă caldă primitoare, deconectantă. Așa că, m-am așezat comod și-am urmărit întregul spectacol, fără a simți, o clipă măcar, nevoia de a mă mișca sau de a mă gândi la altceva.
Ritmul în care se schimbau replicile, jocul actorilor, acțiunea în sine, m-au prins de la primul până la ultimul minut.
Păcat doar că, Rudolf, valetul cel atât de duplicitar, și semistilat, dacă ținem seama de faptul că în momente cheie cânta și la pian, n-avea să-și vadă visul împlinit, acela de a avea suficienți bani pentru o călătorie în jurul lumii, niciodată.
Iar cele 3 surori, prinse și ele, precum peștele pe care tocmai îl serviseră, într-o plasă, nu ca cele de prins pește, ci o plasă de minciuni și făgăduieli fără acoperire, aveau să primească o lecție usturătoare. Adevărul a ieșit la iveală!
Așa se face că, fericirea, rămâne până la urmă, departe și de Rudolf, aparent atât de devotat și credincios Clementinei, sora mai mică, cea romantică și nevinovată, cum a-i crede la prima vedere sau acidei Cecile, cu tot atâtea păcate nerostite, ba chiar și Charlottei, sora mai mare, cea severă, dreaptă, dar departe de a-și recunoaște vreo vină…
Oricum, s-ar părea, că viața merge înainte, chiar și cu jumătăți de măsură! Puțină minciună, puțină prefăcătorie, puțin amor cu draperii bine trase, puțină gelozie….Știu și eu?
Ce vreau să spun, este că piesa, place foarte mult! De la costumele superbe, la dialogurile spumoase, de la regia atât de bine gândită a intrărilor și ieșirilor personajelor ce, numai gânduri bune și frumoase nu aveau, de la fondul muzical, la luminile folosite, la jocul actorilor, totul îți lăsa impresia că asiști la un spectacol de viață adevărată!
Am rămas încântată de jocul celor 4 viitori artiști (pot spera așa ceva, nu?)- Irina Băjănică, Bianca Nicolae, Cristina Ursaru, și Bogdan Frunză. Și de talentul regizoarei Daniela Antonescu !
Ce mai încolo-încoace, până la urmă, „vinovate”, în cel mai frumos sens, pentru ora aceea în care noi, cei din public, am stat nemișcați, am „sorbit” fiecare replică, am aplaudat și nu numai cu palmele ci și așa, tinerește (cu interjecții , adică), se fac toate cele patru personaje, cu regizoarea lor, cu tot !
Așa că, multe, multe felicitări !
„Pește și arsenic” – rămâne o piesă, pe care trebuie să o vedeți, deși are un final în care nimeni, oricâte minciumi ar fi spus, n-a pierdut nimic, dar nici nu a câștigat !
A! Ba nu ! Am câștigat, am câștigat, NOI, PUBLICUL !
prof. Marilena Niculescu.
Redacția Cronicile Dunării
Așa cum am promis de la lansarea acestui site, ne dorim să fim altfel decât restul presei. Așa că ne bucurăm de fiecare dată când primim texte care surprind emoția unui spectacol, farmecul unui loc sau întâlnirea cu oameni care lasă urme frumoase în comunitate…. atunci când găsim adevăruri care merită spuse…
Îi mulțumim doamnei profesor Marilena Niculescu pentru această cronică și pentru bucuria împărtășită cititorilor noștri.
Dacă aveți o poveste de spus, o amintire de împărtășit, o experiență care v-a impresionat sau un articol pe care considerați că merită să-l citească și alții, vă invităm să ne scrieți. Dincolo de știri și evenimente, Cronicile Dunării își propun să adune voci, trăiri și istorii care ne apropie unii de alții. Și care ne ajută să fim mai buni.
Așteptăm cu interes următoarele dumneavoastră povești.
Mail: redactiecroniciledunarii@gmail.com
WhatsApp: +40 775 220 860
