Dunărea închide Reactorul I: debite de criză la Cernavodă, iar autoritățile privesc în altă parte

Actualizare: Reactorul 2 de la Cernavodă va fi, de asemenea, oprit din cauza debitului extrem de scăzut al Dunării. Citiți aici articolul complet

Debitele istorice de secetă ale Dunării au forțat oprirea unui reactor la Cernavodă, măsură luată pentru a proteja funcționarea celui de-al doilea. Cifrele arată o situație aproape de recordul negativ din 1985, iar reacția instituțională rămâne, ca de obicei, minimală.

Dunărea se situează astăzi la un debit de 1.650 mc/s și, potrivit prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), va coborî la începutul lunii august spre 1.600 mc/s. Este de trei ori mai puțin decât media multianuală specifică lunii iulie, de 4.750 mc/s, o diferență care ar trebui, prin amploarea ei, să fie tratată drept o urgență națională, nu o simplă notă de presă.

O situație comparabilă cu 2005, la un pas de recordul din 1985

Ultima dată când Dunărea a atins un debit similar a fost în 2005. Prognozele actuale arată că, în 4 august, fluviul va intra în țară cu un debit de aproximativ 1.500 mc/s. Pentru context, cel mai scăzut debit înregistrat vreodată la intrarea în România a fost în 1985, când Dunărea avea doar 1.400 mc/s.

Distanța dintre situația de azi și recordul negativ de acum patru decenii nu mai este una confortabilă. Este o diferență de doar 100 mc/s — și tendința, potrivit specialiștilor, nu este una de ameliorare.

Reactorul I de la Cernavodă, oprit pentru a proteja Reactorul II

Una dintre cele mai grave consecințe ale scăderii debitelor este oprirea Reactorului I de la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă. Decizia a fost luată ca măsură de precauție, pentru a menține în funcțiune Reactorul II, într-un context în care apa Dunării — resursă esențială pentru răcirea reactoarelor — devine tot mai puțină.

Este un semnal extrem de serios: atunci când siguranța energetică a țării ajunge să depindă direct de nivelul unui fluviu, iar acel fluviu este lăsat, an de an, fără o strategie coerentă de gestionare pe termen lung, problema depășește sfera hidrologică și devine una de securitate națională.

Ca urmare a debitelor reduse, pe sectorul Călărași-Cernavodă se mențin restricțiile la folosințe, respectiv treapta III de restricții. În practică, aceasta înseamnă furnizarea apei pentru irigații cu debite reduse sau doar în anumite intervale orare — o veste proastă pentru fermierii din zonă, într-un an în care seceta afectează deja recoltele din mai multe regiuni ale țării.

Seceta severă acoperă întreg bazinul Dunării și nu există semne de ameliorare

Situația nu este izolată. Ne confruntăm cu condiții de secetă severă în tot bazinul hidrografic al Dunării, iar prognozele nu indică o îmbunătățire pe termen scurt. Chiar dacă în Austria sunt așteptate precipitații de 40-50 l/mp până pe 4 august, specialiștii INHGA au precizat că acestea nu vor avea un impact semnificativ asupra debitelor Dunării pe sectorul românesc.

Cu alte cuvinte: ploaia din vestul Europei nu va salva situația de la noi. Este nevoie de o schimbare de fond, nu de speranțe meteorologice pasagere.

Un alt fenomen urmărit cu strictețe de echipele Administrației Naționale „Apele Române”, atât la nivel central, cât și bazinal, este cel de înflorire algală — amplificat de temperaturile ridicate și de scăderea nivelurilor pe Dunăre. Deocamdată, fenomenul se menține la parametri optimi, însă riscul rămâne activ atâta timp cât temperaturile rămân ridicate și debitele scăzute.

Seceta lovește și restul țării: Crișana, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova

Problema nu se oprește la Dunăre. Fenomenul de secetă accentuată se menține în zone vulnerabile din regiunile Crișanei, Olteniei, Munteniei, Dobrogei și Moldovei. Mai multe sectoare de râuri prezintă fenomene de secare, iar debitele coboară sub minimul necesar pentru asigurarea resursei de apă destinate irigațiilor.

Autoritățile precizează că, deocamdată, nu sunt impuse restricții privind alimentarea cu apă a populației. Coeficientul de umplere al principalelor 40 de lacuri din țară arată un volum de apă suficient pentru asigurarea, fără restricții, a alimentării cu apă în sistem centralizat.

Este, fără îndoială, o veste care liniștește pe termen scurt. Dar întrebarea rămâne: cât timp se va mai putea spune același lucru, dacă anul acesta seceta se dovedește, an de an, tot mai severă, iar strategiile de gestionare a resurselor de apă continuă să fie reactive, nu preventive?

Proiecte de amenajare, tergiversate ani la rând

Situația de acum nu este doar rezultatul unei secete conjuncturale, ci și al unor proiecte de amenajare a Dunării care ar fi trebuit să crească reziliența fluviului în fața unor astfel de episoade și care au fost, ani buni, lăsate în așteptare.

Un exemplu relevant este chiar zona Cernavodă: după 1990 a fost propusă construirea unui prag pe brațul Bala tocmai pentru a spori debitele pe Dunărea Veche și a asigura necesarul de apă pentru răcirea reactoarelor centralei nucleare. Decenii mai târziu, tema răcirii reactoarelor din lipsă de apă redevine, iată, actualitate, de această dată sub forma opririi efective a unui reactor.

La nivel mai larg, proiectul Fast Danube, menit să asigure adâncimi de navigație corespunzătoare prin lucrări de dragaj în punctele critice ale fluviului, a fost aprobat de Uniunea Europeană încă din 2014, dar a rămas blocat ani la rând din cauza disputelor dintre România și Bulgaria privind execuția lucrărilor și construirea unor noi poduri peste Dunăre. Potrivit informațiilor noastre și altor relatări din presă, proiectul a fost reluat abia sub presiunea contextului generat de războiul din Ucraina, după ce investiții de circa 500 de milioane de euro rămăseseră neglijate ani de zile.

Tiparul se repetă: proiecte necesare, uneori chiar aprobate și finanțate parțial, rămân blocate ani întregi în birocrație și dispute politice, până când o criză, o secetă istorică, o oprire de reactor, un război la graniță, le readuce brusc pe agenda publică. Apoi, la fel de repede, subiectul dispare din nou, până la următorul episod critic.

Dunărea nu poate aștepta. Întrebări fără răspuns!

Când vor vedea autoritățile că Dunărea este mai mult decât un fluviu și are o importanță strategică pentru economia României?

Când vor vedea autoritățile că de ea depind alimentarea cu apă, agricultura, transportul, dar și siguranța centralei nucleare de la Cernavodă? Faptul că, an de an, situația critică a fluviului ajunge pe prima pagină doar atunci când un reactor este oprit sau când debitele se apropie de un record istoric negativ, spune multe despre lipsa unei strategii naționale coerente de adaptare la secetă și la schimbările climatice.

La nivel European este aprobată din 2025 o Strategie a Dunării despre care noi am scris! Câți dintre dvs. ați citi despre ea în presă? A fost trecută cu vederea, cu toate că este un subiect deosebit de important!

Dincolo de declarații politice, ce fac autoritățile române pentru acest fluviu considerat strategic pentru Europa? Pentru România este Dunărea cu adevărat un obiectiv strategic? În realitate, nu doar în declarații politice, și comunicate de presă !?

Cifrele de astăzi din păcate nu sunt un accident meteorologic izolat. Sunt un tipar care se repetă și se adâncește. Iar dacă autoritățile continuă să trateze fiecare episod de secetă ca pe o excepție, riscăm ca următorul record negativ să nu mai fie doar o statistică din 1985, ci realitatea de mâine.

Sursa foto: Apele Române