Liberty Galați: între speranță și scepticism în fața negocierilor cu Jindal

Prefectura Galați a transmis ieri un comunicat despre vizita prefectului George Toderașc la combinatul siderurgic Liberty Galați, alături de o delegație a companiei indiene Jindal. Potrivit documentului oficial, vizita a avut loc în contextul îngrijorărilor angajaților privind viitorul industriei siderurgice locale și siguranța locurilor de muncă, iar prefectul a menționat că a preluat nemulțumirile siderurgiștilor încă de la protestul spontan de săptămâna trecută, transmițându-le mai departe „instituțiilor abilitate” de la București.

Nucleul comunicatului este discuția purtată de prefect cu reprezentantul Jindal, prezentată ca fiind concentrată pe „posibilitățile de reluare a producției de oțel” și pe „menținerea locurilor de muncă”, pe fondul „interesului companiei indiene pentru achiziționarea combinatului”. Declarația oficială a prefectului, citată în comunicat, o regăsiți mai jos:

„În aceste zile există motive să privim cu speranță către viitor. Sunt în desfășurare discuții și demersuri care pot contribui la găsirea unor soluții pentru ieșirea din această situație dificilă. În acest moment este prematur să vorbim despre soluții definitive, însă este important că există dialog, implicare și disponibilitate pentru găsirea celor mai bune variante”, a declarat prefectul județului Galați, domnul George Toderașc.

Declarația este una optimistă: există motive de speranță, sunt „în desfășurare discuții și demersuri”, deși e „prematur să vorbim despre soluții definitive”.

Instituția își asumă, în încheiere, un rol activ de monitorizare și susținere a demersurilor „pentru protejarea locurilor de muncă”.

Pe hârtie, tabloul e coerent: autoritate implicată, investitor interesat, dialog deschis. Numai că, verificată cu datele publice disponibile despre stadiul real al vânzării combinatului și despre situația de pe platforma siderurgică, imaginea din comunicat se destramă rapid.

Realitatea: Jindal nu a cumpărat nimic, nu a oferit nimic

Comunicatul lasă impresia unei companii aflate în plin proces de negociere pentru preluarea combinatului. Realitatea, confirmată de administratorii concordatari ai Liberty Galați, este alta: la a doua licitație pentru vânzarea activelor, organizată pe 19 iunie 2026, la un preț de pornire redus la 444 de milioane de euro pentru combinat (463 de milioane cu tot cu fabrica de țevi Liberty Tubular Products), niciuna dintre cele cinci companii interesate, inclusiv Jindal Steel, nu a depus garanția obligatorie de participare. Fără garanție, nu există ofertă. Licitația s-a închis fără niciun cumpărător, exact ca prima, din martie, când prețul de pornire era de 709 milioane de euro.

Asta înseamnă că, la momentul „vizitei cu speranță” a prefectului, Jindal Steel este doar una dintre cele cinci firme care au cumpărat caietul de sarcini.

Conform informațiilor noastre, mu există, la această oră, nicio garanție depusă, nicio ofertă înregistrată, nicio negociere formalizată cu administratorii concordatari, doar o vizită de nivel înalt și o așteptare.

A prezenta acest interes reafirmat, dar nematerializat nici acum într-o ofertă fermă, la o lună după ce aceeași companie s-a retras tăcut de la licitație, drept motiv de „speranță” instituțională fermă rămâne o simplificare riscantă. Diferența dintre o vizită și o ofertă cu bani puși pe masă e, la Galați, diferența dintre a treia amânare și o soluție reală. Exact în acest moment, oamenii de la combinat au nevoie de informații corecte despre stadiul exact al lucrurilor, nu de narațiuni confortabile.

În timp ce prefectul vorbește despre speranță, combinatul plătea 500 de lei

Contextul pe care comunicatul Prefecturii îl ocolește cu grijă e descris în detaliu de presa locală, printre care și noi, Cronicile Dunării care am scris, într-un articol publicat pe 14 iulie, despre modul în care conducerea combinatului a anunțat, cu o zi înaintea unui protest programat la Poarta Est, că va plăti angajaților o sumă fixă de 500 de lei drept plată parțială pentru luna mai.

Nu o rată din restanță, un gest de administrare a nemulțumirii, plasat strategic chiar înaintea unui miting.

Conform cifrelor oficiale, Liberty Steel a ajuns, de la aproape 4.900 de angajați în martie 2025, la circa 2.700, o reducere de aproape 45% în 15 luni. Schema guvernamentală prin care statul a plătit salarii din Fondul de garantare, în locul angajatorului privat, expiră chiar în această lună, iulie. Iar combinatul funcționează, în prezent, cu un regim redus la o singură zi de lucru pe săptămână.

Așadar, în timp ce prefectul discuta cu reprezentantul Jindal despre „reluarea producției de oțel” și despre „menținerea locurilor de muncă”, pe platforma industrială angajații ieșeau în stradă pentru salarii neplătite integral, iar compania funcționa la o fracțiune din capacitate.

Vocile din spatele cifrelor

Dincolo de statistici, oamenii care au comentat la articolul Cronicile Dunării arată cât de selectivă și de neclară a fost, de fapt, plata simbolică de 500 de lei. Paulina Manoliu scrie că nici măcar cei aflați în activitate, inclusiv navetiștii, nu au primit banii, și întreabă retoric pe ce criterii s-a făcut plata. Ionescu Raluka povestește despre colegi care au lucrat efectiv în luna mai, dar cărora li s-a suspendat contractul în iunie, și care tot nu au văzut acei bani. Sandu Sandu e și mai tranșant: spune că plata s-a dat doar celor care acceptă condițiile actuale de muncă, nu și celor care, cum spune chiar el, refuză „să fim sclavi”.

Trei comentarii, trei situații diferite, aceeași concluzie: nici măcar gestul simbolic de 500 de lei nu a fost aplicat unitar. Nu e vorba doar de o sumă mică, e vorba de oameni care nu știu după ce logică sunt plătiți sau lăsați deoparte, în timp ce la nivel oficial se vorbește despre „speranță” și „dialog”. Diferența dintre limbajul comunicatelor și limbajul din comentariile de sub un articol de presă locală e, poate, cea mai sinceră radiografie a distanței dintre instituții și oamenii pentru care ar trebui să lucreze.

Rolul real al Prefecturii: curier, nu decident

Comunicatul își asumă, implicit, un rol activ în deznodământul crizei „prefectul va continua să urmărească evoluția situației” și „va susține demersurile” pentru protejarea locurilor de muncă. În realitate, așa cum remarcă și presa locală, nici Prefectura, nici Consiliul Județean nu au pârghii financiare sau autoritate legală de a impune vreo soluție unui operator aflat în concordat preventiv.

Rolul instituției rămâne, cel mult, acela de a prelua nemulțumirile angajaților și de a le transmite mai departe către București, exact ce descrie și comunicatul, atunci când vorbește despre preluarea „mesajelor și solicitărilor siderurgiștilor” pentru a fi transmise „instituțiilor abilitate”.

Numai că acest apel cade, în prezent, într-un vid instituțional: Guvernul funcționează în regim de interimat, cu atribuții restrânse, până la învestirea unui nou cabinet. Exact în momentul în care Galațiul are nevoie de decizii rapide, la butoane e o administrație fără mandat deplin.

Dincolo de comunicatul Prefecturii, că Jindal a avut o delegație în vizită la combinat și că prefectul a discutat cu reprezentanții companiei, problema este cadrul acestor discuții, transformarea unui presupus interes preliminar, într-un motiv de optimism instituțional.

Pentru un oraș care și-a văzut deja eșuate două licitații succesive, diferența dintre „interes exprimat” și „bani puși pe masă” nu e un detaliu tehnic. Este toată diferența dintre un viitor real și unul promis din nou.

Același viitor mai bun promis în fiecare an electoral!