Săptămâna care se încheie a lăsat în urmă mai mult decât troiene și drumuri închise. A lăsat o senzație apăsătoare de vulnerabilitate colectivă, într-o țară în care iarna continuă să fie tratată ca un eveniment excepțional, deși revine, previzibil, în fiecare an.
Jumătate de Românie s-a aflat sub un strat consistent de zăpadă. Viscolul a făcut inutile multe intervenții, drumurile curățate fiind rapid acoperite din nou, iar șoferii au rămas blocați în nămeți sau au derapat pe carosabilul alunecos. Copaci rupți de greutatea gheții, localități izolate, sute de oameni fără curent electric, școli și grădinițe închise în 15 județe, un zăpor periculos pe râul Bistrița, întins pe zece kilometri și cu risc major de inundații, toate au conturat tabloul unei ierni dure, dar anunțate.
România sub zăpadă: drumuri blocate, avertizări ignorate și aceeași întrebare anuală
Drumurile naționale și autostrăzile din vestul și centrul țării au devenit puncte nevralgice. În Timiș, între Margina și Coșava, pe 7 ianuarie, un camion derapat a blocat traficul, iar alte două TIR-uri nu au mai putut urca panta. În zona montană, rafalele de vânt au depășit 100 km/h, vizibilitatea a scăzut dramatic, iar temperaturile au coborât până la -15 grade. În Argeș, o ploaie înghețată transformată peste noapte în ninsoare a dus la un accident în care o mamă și copilul ei au ajuns la spital. În Capitală, ninsoarea a paralizat traficul matinal, iar pe Valea Prahovei circulația a fost blocată temporar.
Toate acestea s-au întâmplat sub avertizări meteo clare: coduri galbene și portocalii emise din timp, inclusiv pentru centrul și vestul țării. Prognozele nu au lipsit. Nici informațiile. Și totuși, realitatea din teren ridică întrebări incomode.
Duminică seara, pe 4 ianuarie, pe un tronson lung între Margina și Sibiu, nu era vizibil niciun utilaj de deszăpezire și niciun echipaj care să împrăștie material antiderapant. Abia pe porțiunea de autostradă care funcționează ca centură a municipiului Sibiu a apărut un utilaj, intervenind parțial, pe prima bandă.
Pe întreg traseul, singura prezență vizibilă a autorităților a fost reprezentată de panourile electronice de informare de pe autostradă, care indicau limitarea vitezei la 60 km/h și mesajul „Ninge abundent. Reduceți viteza”, într-un contrast evident cu lipsa intervențiilor efective din teren.
Imagini relevante din teren, care surprind fidel această realitate, pot fi urmărite în filmarea publicată pe canalul de YouTube Cronicile Dunării:
Când iarna vine la timp, dar intervenția întârzie: cine răspunde pentru haosul de pe șosele?
În acest context, explicația exclusivă a „șoferilor care nu au adaptat viteza la condițiile de drum” pare incompletă. Da, prudența la volan este esențială. Da, responsabilitatea individuală nu poate fi ignorată. Dar poate fi ea singura variabilă într-o ecuație în care drumurile nu sunt tratate preventiv, iar utilajele apar după ce traficul este deja blocat?
Dacă intervențiile ar fi început din 4 ianuarie, așa cum avertizările o cereau, ar fi arătat la fel drumurile pe 7 și 8 ianuarie? Ar fi fost același număr de accidente, de oameni blocați, de ore pierdute în frig?
În fiecare iarnă, concluzia pare să fie aceeași: drumarii au fost „luați prin surprindere”, iar condițiile meteo au fost „extreme”. Între timp, taxele de drum cresc, vigneta s-a dublat, iar accizele la carburanți au fost majorate de la 1 ianuarie 2026. Contribuțiile cetățenilor sunt certe și constante. Siguranța infrastructurii, însă, rămâne negociabilă.
Nu întâmplător, primul video de pe canalul de Cronicile Dunării nu vorbește despre ape, ci despre drumuri: pentru că, asemenea fluviului, și România curge zilnic înainte pe infrastructura ei, iar când albia e neîngrijită, consecințele nu mai sunt accidente izolate, ci simptomele unei neglijențe cronice.
Aceasta nu este o pledoarie pentru găsirea unor vinovați de serviciu, ci pentru asumare. Pentru prevenție în loc de reacție. Pentru un răspuns instituțional care să nu mai înceapă abia după ce primele mașini au derapat și primele drumuri s-au blocat.
Iarna nu mai poate fi o scuză. Ea vine la timp. Doar pregătirea întârzie.
