Investiția de la Mihăileni: între litigiile din instanță și siguranța a 17.000 de oameni
Decizia recentă a Curții de Apel Cluj de a anula autorizația de construire pentru barajul de la Mihăileni readuce în prim-plan una dintre cele mai controversate investiții hidrotehnice începute înainte de 1989 și reluate în ultimii ani. Dincolo de disputa juridică, cazul ridică o întrebare mai largă: ce înseamnă blocarea unei investiții publice realizate în proporție de peste 90%, cu peste 147 de milioane de lei deja cheltuiți dintr-un total de aproximativ 173 de milioane?
Un proiect aproape finalizat, dar oprit
Obiectivul „Acumulare Mihăileni pe râul Crișul Alb, județul Hunedoara” a fost aprobat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 243/1985 și Decretul nr. 92/1987, iar indicatorii tehnico-economici au fost reaprobați prin H.G. nr. 637/2018. Lucrările la corpul barajului sunt finalizate, iar în prezent se află în execuție lucrările conexe – devieri de drumuri și rețele electrice – autorizate în perioada 2024–2025.
În 16 februarie 2026, instanța a dispus anularea autorizației de construire din 1987, în urma unui demers inițiat de Asociația Declic. Hotărârea este definitivă și produce efecte într-un moment în care majoritatea lucrărilor sunt deja realizate, iar fondurile publice au fost angajate în proporție covârșitoare.
Între birocrație și interes public
Într-un comunicat oficial, Administrația Națională „Apele Române” subliniază că investiția are importanță națională și un rol strategic în gestionarea resurselor de apă din bazinul hidrografic al Crișului Alb. Instituția arată că blocarea proiectului produce consecințe nu doar administrative, ci și directe asupra siguranței populației și asupra eficienței utilizării banului public.
Sectorul superior al râului Crișul Alb are caracter torențial, cu viituri rapide chiar și la precipitații moderate. Potrivit datelor furnizate, acumularea a demonstrat deja utilitate practică: în episoadele de ploi abundente din ianuarie 2024 și mai 2025 au fost reținute aproximativ 2,5 milioane mc, respectiv 3 milioane mc de apă. Această capacitate de retenție a contribuit la reducerea riscului de inundații pentru aproximativ 17.000 de locuitori din Crișcior, Brad și Vața de Jos.
În lipsa finalizării și punerii în funcțiune complete, aceste beneficii rămân limitate, iar comunitățile continuă să fie expuse unor riscuri hidrologice cunoscute.
Litigii vechi, efecte actuale
Proiectul nu a putut fi finalizat în ultimii patru ani din cauza litigiilor succesive. În noiembrie 2022, Tribunalul Cluj respinsese inițial cererea de anulare a autorizației, permițând continuarea lucrărilor pentru o perioadă. Decizia definitivă din februarie 2026 schimbă însă radical situația.
Potrivit comunicatului „Apelor Române”, instituția și-a exprimat disponibilitatea de a actualiza standardele de mediu, chiar și pentru un proiect început în 1987, subliniind că protecția biodiversității trebuie să coexiste cu protecția vieții și a bunurilor populației.
O dilemă de politică publică
Cazul Mihăileni depășește un simplu conflict juridic. El pune în balanță două principii fundamentale: respectarea strictă a cadrului legal actual și valorificarea unei investiții publice aproape finalizate, cu rol declarat în protecția a 17.000 de persoane și în gestionarea resurselor de apă.
Blocarea unui proiect realizat în proporție de peste 90% înseamnă, în mod obiectiv, amânarea unor beneficii deja anticipate și imposibilitatea utilizării unor sume consistente deja cheltuite. În același timp, instanța a apreciat că autorizația veche nu mai corespunde exigențelor legale actuale.
Întrebarea care rămâne este dacă statul român va reuși să găsească rapid o soluție de reautorizare care să respecte standardele de mediu și, în același timp, să permită punerea în funcțiune a unei investiții considerate strategică. În lipsa acestei soluții, consecințele nu vor fi doar contabile, ci și sociale: comunități expuse riscurilor hidrologice și o nouă investiție publică transformată într-un șantier suspendat.
Sursă foto: Apele Române
